-Cînd nu-i voinţă solidară, intriga clocotește
La cei ce nu vor să audă credinţa le slăbeşte
Azi lumea cade în ispită, vrea banul nu altarul,
Împărtășește sodomiţii şi afurisește neamul,
Păcatul umblă prin mulţime, propagă anarhiea,
Purtînd cu prapore divine şi flamure păgîne,
Ne schimbă steaua moștenită, feciorii lui Lilit
Pe cea cu șase colțuri, peceata lui David
Mulți văd, dar nu toți înțeleg concepția vrăjmașă
Natura noastră generoasă ne mai oferă șansa
Treziţivă Prelaţi blajini! Spălaţivă indiferenţa
În noi trăiesc simboluri vechi, credinţa neuitată
Un fir plăpînd ce ne uneşte, mulţimea zbuciumată
Uniţi poporul şi inspiraţi credinţa cu demnitatea dată.
Ioan Friptu (fragmente)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu