-În iarnă, cînd am fost cu toţii la Mitropolit cu problemele majore ce s-au acumulat în Biserică, Păr. Anatolie Cibric, duhovnicul asociaţiei, a fost un aprig susţinător al ideii de a sta necontenit în curtea Mitropoliei, dacă Mitropolitul nu se corectează. Asta a spus-o chiar personal în faţa lui Vlădica. Acelaşi lucru a fost şi cu tema distituirii din funcţia de secretar, a păr. Vadim Cheibaş.
-Dar ce s-a întîmplat? La scurt timp a cedat totalmente, deviind de la înţelegerea iniţială a echipei şi facilitînd compromiterea şedinţei unicale a sinodului din iarnă, la care am fost şi noi prezenţi. -De atunci, iată opt luni deja trecute, a promis mai multor persoane, inclusiv şi unor preoţi martori, că dacă Mitropolitul Vladimir nu se va ţine de promisiunile din iarnă, va ieşi în presă şi va da "pe faţă" toate lucrurile... -Chiar ultima dată, de hramul asociaţiei, creştinii i-au zis: de ce taci atîta timp! Iată deja legea extremismului va trece (deja a trecut), legea de exclunere a noţiunilor de tată-mamă (acum e în lectura întîi), iar Biserica şi Mitropolitul tace. Dînsul a spus cam aşa: "voi cum vreţi, dar eu am să iau cortul şi voi sta în faţa mitropoliei", lucru neîndeplinit nici astăzi. Altădată a spus: "indiferent de mine, voi să mergeţi mai departe"...
-Dar să vedem ce a urmat şi de ce înclinăm spre noţiunea de schizofrenie sau trădare la mijloc!
-Cînd unii creştini au văzut că îi lipseşte cuvîntul şi fapta, au hotărît de unii singuri să declanşeze în faţa Mitropoliei o stare de rugăciune continuă, aşa cum şi părintele Anatolie vorbise, lucru care i-a şi inspirat de altfel.
-Aici părintele, ca şi în problema nepomenirii, a schimbat imediat macazul. Şi-a dat masca jos şi a început să-i prigonească pe aceşti creştini prin:
1. Retragerea binecuvîntării la toţi creştinii; 2.Presiuni asupra lor, directe şi indirecte; 3.Demoralizarea şi hulirea lor cu acuzaţii false şi pline de imaginaţie personală; 4.Contribuirea la subminarea securităţii protestatarilor; 5.Punerea la cale a tentativei de ai evacua noaptea cu forţa; 5. Şi dacă acestea nu i-au mers, mai nou, a încercat să trimită agenţi mascaţi în interior, membri ai asociaţiei lui, pentru a crea tensiuni şi conflicte în rîndul protestatarilor, ca în final, nădăjduind că toate acestea vor fi înregistrate de camerele video ale mitropoliei, să aibă argumente de ai evacua pe creştini şi de a le retrege autorizaţia de la primărie. Nu este exclus că unele le făcea în coordonare cu secretarul mitropoliei.
-Dar şi aici nu a reuşit. După provocarea făcută de agentul său duminică, (o femeie ce-şi etala deschis simpatia şi poftele sexuale faţă de un tînăr protestatar, ispită care a fost respinsă cu vehemenţă), camerele din mitropolie nu au ficsat nimic. Ispita a plecat repede să se plîngă părintelui. Probabil că dezamăgirea ia fost mare.
-Acum nu-i rămîne părintelui Anatolie decît să pună capăt compromaturilor, să revină la normalitatea iniţială, să înceteze şeretlicurile şi să se alăture, aşa cum a promis, lucru fixat de mulţi martori. Dacă noi facem incorect,- spune el, să vină şi să facă mai bine, iar noi ne vom da într-o parte...
-Cu iertare să-mi fie unele lucruri de sminteală sau jignire! Am încercat timp îndelungat să nu luăm în seamă provocările, dar este imposibil. Dezinformarea şi hula este mare.
- M-am străduit să expun lucrurile neutru, ca d-tră stimaţi creştini să judecaţi desinestătător. Astfel să-l scrieţi pe părintele Anatolie la rugăciunile d-tră şi să-l dojeniţi mai mult, ca să se ţină de cuvînt, deoarece nereuşita convocării sinodului de pînă acum, durata şederii în faţa Mitropoliei pe arşiţă şi ploaie a tinerilor, precum şi a problemelor din Biserică abordate în iarnă, dar nesuloţionate pînă astăzi, stau în cea mai mare parte pe răspunderea sa personală şi pe asociaţia pe care o conduce." Mult li s-a dat, mult li se va cere"-spune Mîntuitorul
Dar să vedem ce explozii vor mai urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu