vineri, 14 august 2015

MITROPOLITUL VLADIMIR: Ce să facem ca să ne audă durerea? SOBORNICITATE sau anarhie? Biserică la un an fără SINOD? Să ne rugăm mai mult pentru păstorul nostru. Partea 2

Iată că deja este un an de zile de cînd Biserica Ortodoxă din Moldova nu s-a mai întrunit într-o ședință de SINOD - organul decizional suprem. Ultima întrunire reală fiind pe 3 septembrie 2014, după protestele creștinilor din vara trecută din fața Mitropoliei Moldovei.
Reamintim că încă din anul trecut Mitropolitul Vladimir, președintele sinodului și responsabilul de întrunirea sa regulată, cel puțin simestrială, după modelul sinodului Patriarhal, a promis că cererile noastre vor fi analizate și treptat implimentate pentru sporirea dimensiunii pastoral-misionare și disciplinare a Bisericii.
S-au adus pe parcursul anului nenumărate apeluri și argumente că Biserica în contextul diverselor provocări, în special din partea Integrării Europene, trebuie să-și redescopere potențialul de luptă sistemtică cu păcatul, pornind  mai întîi de la spectrul său interior. De fiecare dată Mitropolitul a fost parcă de acord, dar, cu unele excepții, rezultate palpabile nu au fost... 
Ori o Biserică ce activează social, inevitabil are nevoie de întruniri consultative și decizionale regulate, cel puțin simestriale, de altfel  e dezastru...Același lucru îl susțin cel puțin 3 ierarhi din cei 7 membri ai sinodului.
Dînșii mărturisesc că s-au acumulat multe probleme, care nu pot fi rezolvate din cauza lipsei sinodului. Ce am zice dacă PARLAMENTUL RM, ales de popor, nu s-ar întruni niciodată pe parcursul anului? Ar fi absurd!
O gîndire superficială, cum se mai găsește la noi cam fregvent, repede îți reproșează: dar ce te interesează pe tine ce face Mitropolitul...Caută-ți de treaba ta...Și ar avea dreptate dacă în Biserică ar fi anarhie, dar așa, cînd suntem un trup întreg și răspundem cu toții, după cuvintele Sf. Ap. Pavel, SOBORNICITATEA trebuie cerută insistent. De altfel noi înșine suntem vinovați în fața Domnului pentru indiferență participativă la problemele din viața Bisericii, iar dezastrul din societatea noastră este din pricina că ”sarea pămîntului (slujitorii), s-a stricat”.
Această cerință am făcut-o personal de mai multe ori Mitropolitului, ultima fiind în ajun de concediu, dar recent au făcut-o iarăși un grup de creștini (vezi foto) și rugăm să fie susținută cu rugăciunile dtre. Dînsul spunea că nu toți ierarhii sunt disponibili!  Dar atunci ce este mai important la unii ierarhi, programul personal, sau cel al Bisericii? Oare într-un an de zile, nu s-a putut de găsit timp? Iertați,  dar nu mai vreau să comentez, ca să nu fac păcate...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu