Unde-i misiunea Bisericii ( Mitropolia și clerul)? Morala societății se agravează pe zi ce trece. Cresc divorțurile, siniuciderile, avorturile, crimele, homosexualitatea, curvia, sărăcia, etc. De ce ?

Azi ca să ai pace și succes în viață trebuie să-ți cauți de treaba ta și  să nu te mai interesezi de nimic din jurul tău. Să te încui în profesia ta și să uiți de cuvintele Sf. Ap. Pavel care zice: ” Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.”(Gal. 6,2).  Imediat ce spui societății ceva de păcatul curviei, sodomiei, idiferenței, etc, riști să fii etichetat ca fanat, provocator, angajat, etc. Mai grav e cu Biserica, adică cu clerul  și cu creștinii, care în loc să intervină în lupta cu păcatul  lumii de astăzi, ca un chirurg hotărît, tăind cu dragoste puroiul rănii pînă la adînc, fololosesc niște pastiluțe formaliste, împotmolindu-se  în  compromaturi și  griji  pămîntești. 

Privești saitul Mitropoliei Moldovei și  zile în șir este aceeași tematică cu slujbe, felicitări, distincții, și discuții,  în timp ce societatea se  îneacă în probleme de imoralitate. Rareori mai apare vre-o activitate serioasă pentru binele societății. În rest nici un fel de programe-proiecte pastoral-misionare de scurtă-lungă durată pentru aceste probleme sociale...Un indiferentism vădit... Și să nu îndrăznești cumva să le faci observație, sau să le spui ceva din cele pentru grija obligatorie față de binele apropiatului, pentru binele Bisericii și a societății, căci repede vei fi agresat de euro-moderniști și acuzat că tulburi liniștea publică și ponegrești imaginea Bisericii.  Dar suficient e să deschizi Sf. Scriptură, sau Sf. Părinți și mesajul altruist e cu totul altul, e cu prisosință. Și atunci ce să facem ca să nu fim și noi în rînd cu turma cea mare,  care merge pe calea cea largă a iadului, ci cu cea mică, care merge pe calea cea îngustă a raiului ? Cum să îmbinăm noi rugăciunea cu acțiunea sau curajul mărturisirii adevărului,  mai ales ca slujitor care am dat jurămîntul  la hirotonie ?

 Aproape cu un an în urmă am înaintat Mitropolitului Vladimir un plan pastoral-misionar complex, corespunzător provocărilor de astăzi. Cîte ceva din cerințele externe au fost realizate. Dar problema cea mai mare, cele cca 20 de puncte legate de dezastrul  intern  din Biserică, nici astăzi. Am revenit pe parcursul anului de mai multe ori. Nu se vrea  și atît !!! Acum să protestăm iarăși două luni în fața Mitropoliei Moldovei ca să obținem ceva,  sau să spunem pe față lucrurilor, sau cu ce fel de limbă să mai vorbim  profesorului ca să înțeleagă că el trebuie să-i învețe pe elevi,  nu elevii  pe profesor. Dar asta încă nu e tot.  Și unii, parcă din cei mai de treabă, ajung să fie adesea piatră de poticnire. Ori tac de frică, ori te judecă într-una, dar la o întrebare de soluționare: voi ce alternativă de rezistență propuneți?, nu pot răspunde... Și atunci cînd  vezi că nu au ce spune, tot noi le răspundem: dacă tu nu faci mai bine,  atunci nu le încurca altora... 

   

                                                                               Cu iertare,  păcătosul diacon Ghenadie.