MITROPOLITUL VLADIMIR: ”Azi lumea nu citește”! Singura sursă de informare a Mitropoliei Moldovei, revista ALTARUL CREDINȚEI, a dispărut. Eșec și decepție misionară? De ce toți tac? Clerul cuprins de moleșeală? PARTEA 3.

Anul trecut, singura revistă a Mitropoliei Moldovei ”Altarul Credinței”,  a împlinit 10 ani de activare pe tărîm Bisericesc. O publicație care ani la rînd ne catehiza turma cu cîte 2,3 numere pe lună. Însă astăzi, cînd presa antiortodoxă a luat o amploare alarmantă, SINGURA revistă Bisericească a Mitropoliei Moldovei, din contra a dispărut,  deși la ultima ședință a sinodului, în urma solicitărilor multiple, a fost decis inversul în privința publicației și a unui post TV al Mitropoliei. Socotim că responsabil este IPS VLADIMIR, fiindcă ca cap al BOM a îngăduit falimentul revistei...

 Știind informațiile din interior, rămîn șocat de patima indiferentismului nostru. Și atunci te întrebi:  dacă o revistă, o Mitropolie întreagă nu dorește sau nu poate să o întrețină, ce să mai vorbim noi de un post TV, sau seminarii și conferințe de amploare, sau programe și proiecte pastoral-misionare de lungă-scurtă durată? Dar de lupta informațională cu netradiționalizmul sodomit, nici de vorbă! Și atunci mă întreb: cum vom face față noi păgînizmului euro-sodomit?, cum vom rezista noi în fața avalanșei secularizante și profund consumeriste a UE?, CUM VOM SALVA NOI ORTODOXIA CEA VIE LA NOI  ACASĂ? 

 Stau și mă gîndesc, oare de ce unii comentatori în sutană, buni de gură și adesea de pus bețe în roate, acum și aici nu vorbesc? Se tem? Sau ce? Vede Mitropolitul că toți tac, cu excepția cîtorva, înseamnă că nu le trebuiește ALTARUL CREDINȚEI...

 Am îndrăznit să fac acest comentariu, după mai multe discuții personale cu Mitropolitul Vladimir asupra propunerilor noastre pastoral-misionare, incluziv și pe tema ziarului. Am rămas tablou cînd la un moment de plictiseală mi-a zis: ” AZI LUMEA NU CITEȘTE ”, dîndu-mi de înțeles că din acest motiv a închis singura revistă Bisericească de la noi. Spun asta ca păcat să nu am pe suflet pentru ascunderea crimei știute, dar și ca să fie un bici peste conștiința indiferentiștilor și clevetitorilor, vrînd să evidențiez lepădarea  noastră  treptată de credința ortodoxă, pe care o  practicăm noi într-un mod colectiv, de la VLĂDICĂ LA OPINCĂ, ca mădulare ale aceluiași trup  Bisericesc. 

PS. Poate după acest material, lucrurile se vor schimba spre bine...

Cu iertare, păcătosul diacon ghenadie Valuța.