Recent am avut o discuție plăcută cu episcopul Anatolie, de Cahul și Comrat. Deși nu prea eram apropiat de el, din diversele discuții, inclusiv și cu Mitropolitul, auzeam că ar fi un potrivnic al activităților și propunerilor AO PRO Ortodoxia.
Avînd o ocazie neașteptată de a discuta cu el mai mult timp, mi-am creat o impresie inversă... La întrebarea cu privire la propunerile și cerințele noastre de reabilitare a potențialului misionar-pastoral al Bisericii, în contextul provocărilor venite din UE, dînsul a spus: ”din cele propuse aveți multe lucruri bune care sunt binevenite”.
Atunci i-am pus o altă întrebare: ”de ce nu se solicită deja de un an de zile ședința sinodului ca să le discutați-implimentați spre folosul Bisericii?”, la care mi-a zîmbit și a zis: ”nu depinde de mine”, atunci, i-am spus: ”măcar insistați!”. În această situație am ajuns iarăși la concluzia că Mitropolitul este persoana decisivă de care depinde peste 95% din lucrările care se fac în Biserică, deoarece episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, la fel ca și cel de Edineț și Briceni, Nicodim, le susține în mare parte, cel de Ungheni și Nisporeni, Petru, deja le implimentează desinestătător, iar episcopul de Soroca, Ioan, la fel le vede cu ochi buni și atunci care este problema? NECREDINȚA sau michiduță iarăși...
Diac. Ghenadie Valuța
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu